Luca 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(A) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(B) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(C) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(D) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(E) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(F) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(G) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(H) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(I) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(J) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(K) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(L) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(M), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(N) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(O) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(P) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(Q) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(R) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(S) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(T) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(U), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(V) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(W) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”

Vindecarea unui bolnav de dropică

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. ² Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. ³ Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare^(X) este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” ⁴ Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. ⁵ Pe urmă, le-a zis: „Cine^(Y) dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” ⁶ Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

⁷ Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: ⁸ „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, ⁹ şi cel ce te-a poftit şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia’. Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. ¹⁰ Ci^(Z), când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. ¹¹ Căci^(AA) oricine se înalţă va fi smerit şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Despre binefacere

¹² A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. ¹³ Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci^(AB), pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. ¹⁴ Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Pilda celor poftiţi la cină

¹⁵ Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice^(AC) de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁶ Şi^(AD) Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. ¹⁷ La ceasul cinei, a^(AE) trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata’. ¹⁸ Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi’. ¹⁹ Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog’. ²⁰ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni’. ²¹ Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi’. ²² La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc’. ²³ Şi stăpânul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri şi, pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴ Căci vă spun că niciunul^(AF) din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’ ”

Cum să fie ucenicul lui Isus

²⁵ Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă^(AG) vine cineva la Mine şi^(AH) nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba^(AI) chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Şi oricine^(AJ) nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸ Căci cine^(AK) dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el ³⁰ şi să zică: ‘Omul acesta a început să zidească şi n-a putut isprăvi’. ³¹ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³² Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. ³⁴ Sarea este bună^(AL), dar, dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? ³⁵ Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(AM) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(AN) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(AO) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(AP) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(AQ) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(AR), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(AS) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(AT) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(AU) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(AV) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”